– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetița își întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetița îl studiază pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă.
Bunicul ei se întreba ce-i trecea fetiței prin minte.
Într-un sfârșit fetița zice:
– Știi ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
Învăţătorul a scris în carnetul elevei:
– „Liliana vorbeşte prea mult”.
Tatăl, semnând observaţia de luare la cunoştinţă, adaugă:
– „Dacă i-aţi cunoaşte mama…”
Tatăl chel, fetiţa o întreabă pe mama sa:
– Mamă, de ce tata e aşa de chel?
– Deoarece are multă minte şi i-a căzut părul, răspunde mama.
– Dar tu de ce ai aşa de mult păr în cap?
– Mănâncă şi taci!
Un copil plângea pe hol. Profesoara îl vede.
– Copile, de ce plângi?
– Un copil mi-a furat plăcinta!
– A fost cu intenţie?
– Nu, cu brânză…..
Soţia pleacă în delegaţie, în interes de serviciu.
Soţul îl trezeşte pe copilaş de dimineaţă, îi pregăteşte micul dejun şi îl ia de mână să îl ducă la grădiniţă.
La grădiniță, educatoarea îi spune că acest copil îi este necunoscut.
Îl duce la o a doua grădiniţă şi la a treia.
Când ies de la a patra grădiniţă, copilul îi spune:
– Tăticule, încă o grădiniţă şi eu astăzi chiar că întârzii la şcoală…
– Mihai, ai pus apă la pești?
– Da, mamă, dar nu au băut nimic!
Familia merge într-un parc de distracţii şi la un concurs câştigă un ursuleţ de pluş. Tatăl îi strânge pe copii şi îi întreabă:
– Ia să vedem… cine este cel mai cuminte şi ascultător, cine nu face mofturi niciodată, cine nu iese din cuvântul mamei?
Copiii, fără să stea prea mult pe gânduri, răspund în cor:
– Bine, tati… ia tu ursuleţul!
