Profesorul de matematică, de vorbă cu cei 3 elevi corigenți:
– Nu vă intră deloc matematica în cap. Dacă vreți să treceți clasa, faceți și voi câte o faptă bună săptămâna asta…
Trece o săptămână, ultima oră de matematică din an:
– Ei bine? Ia sa vedem, tu ce faptă bună ai făcut săptămâna trecută? întreabă profesorul pe primul corigent.
– Domn’ profesor, eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Sună bine, nu extraordinar, dar… este bine la bătrânețe să fii ajutat. Tu? îl întreabă pe al doilea corigent.
– Domn’ profesor, și eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Ce coincidență, ați ajutat amândoi o bătrânică să treacă strada. „Într-adevăr, este o probabilitate destul de mare să fie mai multe bătrânici pe stradă”, se gândește profesorul. Ok, și tu?, îl intreabă pe al treilea corijent.
– Domn’ profesor, și eu am ajutat o bătrânică să treacă strada!
– Ei asta-i prea de tot, deci toți 3 ați ajutat câte o bătrânică să treacă strada?
– Nu câte o bătrânică, domn’ profesor! Aceeași bătrânică!
– Cum aceeași bătrânică? Nu era de ajuns unul să o ajute?
– Abia am reușit toți trei domn’ profesor, pentru că nu voia să treacă strada!
– Doamnă învăţătoare, să ştiţi că fiul meu nu poate veni azi la şcoală!!!
– Dar cu cine vorbesc ?
– Cu tatăl meu!
– Tată, poți să scrii pe întuneric?
– Hai să încercăm!
– Bine tată, am stins lumina, acum semnează-mi carnetul de note.
Un cocoşat era urmărit de-a lungul unei străzi de o ceată de copii.
La un moment dat se întoarce şi strigă:
– „Da’ lăsați-mă odată în pace, că nu v-am furat eu nici o minge!”
– De ce spunem limba maternă și nu limba paternă?
– Fiindcă mama vorbește cel mai mult acasă.
Un tânăr fotbalist, foarte talentat, îl întreabă pe patronul clubului:
– Cât de mare va fi salariul meu?
– La început 10.000 de euro pe lună, iar mai târziu mai mare.
– Bine, atunci vin mai târziu.
Ce i-a spus cifra 0 cifrei 8?
– Frumoasă curea!
Bunicul și nepotul său discutau.
Nepotul spune :
– Am pe Facebook o grămadă de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată!
Bunicul răspunde:
– Pe vremea mea îi numeam prieteni imaginari…
Profesorul către elev:
– De ce tema ta pare scrisă de tatăl tău? Seamană cu scrisul lui de mână!
Elevul:
– Pentru că i-am folosit stiloul!
Bulă, neavând studii, se hotărăște să-și facă o fermă.
În prima lună își cumpără 100 de pui, în a doua lună își mai cumpără 100 și tot așa timp de un an. După un an se întâlnește cu Ștrulă:
– Ce-ți mai face ferma, măi Bulă? întreba Ștrulă.
– Rău, Ștrulă, rău!
– Da’ de ce?
– Păi nu mai am nici un pui!
– Cum așa?!
– Nu știu, mă. Cred că fac ceva greșit. Ori îi plantez prea adânc ori nu îi ud destul…