Un bărbat însurat avea o aventură cu secretara sa. Totul era bine pus la punct, fiecare întâlnire fiind organizată cu atenție, însă într-o zi, pasiunea lor a scăpat de sub control. După o zi lungă de muncă, au decis să dea frâu liber sentimentelor și s-au dus la apartamentul secretarei.
Odată ajunși acolo, au lăsat grijile și responsabilitățile la ușă. S-au lăsat cuprinși de o partidă de amor nebun, cu șampanie, râsete și o atmosferă de parcă lumea întreagă nu mai conta. Au pierdut complet noțiunea timpului. Abia pe la ora 8 seara, când liniștea din apartament era spartă doar de sunetul unui ceas ce ticăia insistent, bărbatul se trezi brusc.
– Vai, Dumnezeule! se ridică el speriat. Trebuie să plec acum, altfel mă omoară nevasta!
În timp ce își îmbrăca în grabă hainele, ochii îi căzură pe pantofii lui imaculați, care păreau complet nepotriviți cu povestea pe care urma să o spună.
– Ascultă, îi zise el secretarei, am nevoie de ajutorul tău. Ia pantofii mei, scoate-i afară și murdărește-i cu iarbă și pământ.
– Ce?! îl privi ea, total nedumerită. Dar ce legătură are asta?
– Doar fă ce-ți spun, te rog! Am nevoie de o acoperire, iar asta mă va salva. Am încredere în tine, șopti el cu un zâmbet șmecheresc.
Femeia, deși intrigată, luă pantofii și îi scoase afară, frecându-i de pământul umed din grădină și presărând pe ei câteva fire de iarbă. Îi întinse bărbatului cu o expresie de neîncredere.
– Gata, acum pot pleca, zise el, încălțându-și pantofii. E perfect!
Ajuns acasă, deschise ușa cu un aer vinovat. Nevasta lui îl întâmpină imediat, cu mâinile în șold și o privire tăioasă.
– Unde ai fost până la ora asta?! îl întrebă ea, cu o voce care nu accepta ezitări.
Bărbatul oftă adânc, hotărât să joace cartea sincerității… sau aproape
– Dragă, nu pot să te mint, spuse el teatral. Sunt implicat într-o relație cu secretara mea. Am fost la ea acasă, am petrecut toată seara împreună și… am adormit. Abia acum m-am trezit.
Nevasta îl privi fix câteva secunde, apoi coborî ochii spre pantofii lui. Observând urmele evidente de pământ și iarbă, își puse mâinile în cap și explodă:
– Ticălos mincinos!!! Ai fost să joci golf!!!
Cu câteva zile înainte de nuntă, Bulă, plin de emoții și încercând să fie cât mai diplomat, se hotărăște să-i comunice logodnicei sale că va avea o petrecere a burlacilor. Stă el ce stă, își face curaj și, într-un moment de liniște, îi spune:
– Dragă, am hotărât cu prietenii să organizez și eu o petrecere a burlacilor… să mai stăm de vorbă, să ne distrăm un pic înainte de nuntă.
Ea ridică o sprânceană și, cu un zâmbet care ascundea clar ceva suspiciune, îi răspunde:
– Aha! Adică vodcă și vin cât încape, femei ușoare, muzică tare, și toată noaptea vă distrați cu ele, nu-i așa?
Bulă, prins pe picior greșit, încearcă să pară cât mai inocent și protestează imediat:
– Nu, dragă, cum poți să crezi așa ceva? O să fie doar o seară liniștită. Doar câte o bere… două, maxim! Povestim, râdem, ne amintim de vremurile bune. Nici nu se pune problema de altceva.
Ea îl privește fix, cu brațele încrucișate și cu o privire care părea să spună „pe cine crezi tu că păcălești?” După câteva momente de tăcere, izbucnește:
– Tu pe cine minți, Bulă? Crezi că eu nu știu cum sunt petrecerile de burlaci? Crezi că eu nu am fost niciodată la astfel de petreceri?!
Într-o zi vine Ion acasă, cu un zâmbet cât toate zilele, plin de energie și vizibil emoționat. Intră pe ușă, bate din palme și strigă din prag:
– Mărie, fă-ți bagajele, că am câștigat la loterie 5 milioane de euroi!
Măria, care tocmai amesteca în ciorbă, scapă lingura pe jos și se uită la el cu ochii mari:
– Ioane, vorbești serios?! 5 milioane?! Dumnezeule, nu-mi vine să cred!
Ion, cu pieptul scos înainte și un aer triumfător, îi răspunde:
– Așa cum mă vezi, femeie, sunt bogat acum! Gata cu sărăcia!
Măria, cu inima bătând ca nebuna, începe să se agite și să-și facă planuri:
– Vai, Ioane, ce facem mai întâi? De unde să încep? Ce bagaje? De munte? De mare? Unde mergem?
Ion o privește cu un zâmbet șiret și, cu o voce calmă, dar tăioasă, îi aruncă:
– Nu mă interesează unde! Dispari!