Undeva, la o stână din vârful muntelui, trăia un cioban foarte bine dotat, căruia i se dusese vestea până departe, la oraş.
O reporteră se deplasează acolo, sub pretextul că vrea să scrie un articol despre viaţa ciobanilor.
Este foarte bine primită, rămâne la stână două săptămâni, doarme chiar în coliba baciului, dar evenimentul mult aşteptat nu are loc.
În sfârşit, văzând că nu are succes la cioban, se hotărăşte să plece şi îl roagă pe cioban s-o ajute la căratul bagajelor cale de doi kilometri.
După puţin timp de la plecare, omul o pune jos pe curioasa reporteriţă și o prelucrează, astfel încât dumneaei rămâne mută de admiraţie.
Ba, mai mult, până la capătul drumului, mai suferă încă două tratamente.
La despărţire, domnişoara îl întreabă pe baci de ce a amânat atâta.
– Apăi, doamnă dragă, spune ciobanul, numai la mers mă încurca, la somn, nu.