Cică jucau patru scheleți poker noaptea în cimitir. La un moment dat, de sus din deal, se aude o voce cântând.
– Ba, ia du-te și vezi ce-i! Zice scheletul cel bătrân către unu’ mai tinerel. Se întoarce ăsta după vreo 2 minute:
– Sefu’, este unul beat rangă.
– Păi du-te și sperie-l, ce tot ne deranjează?!
După vreo 5 minute:
– Sefu’, io m-am dus, am urlat la el, am țopăit, m-am strâmbat, da’ ăsta nimic.
– Păi nu așa mă, du-te, așeazăte lângă el și cere-i o țigară. Când îți dă țigara, cere-i și un foc. Asta o să-ți vadă fața. Așa se face.
Se duce scheletul, se așează lângă bețiv, îi cere o țigară, după care un foc.
Omul nostru aprinde bricheta și atunci îi vede fața. Rămâne așa pe gânduri câteva secunde, după care-i zice:
Măi băiete, dacă nu-ți face bine, de ce nu te lași?😀
BONUS
Un om însurat avea o aventură cu secretara. Într-o zi au mers după-amiază la ea acasă .
Extenuați au adormit și s-au trezit abia pe la 8 seara. Igrijorat, bărbatul a început să se îmbrace repede și a rugat-o pe iubita lui să îi ia pantofii, să îi ducă afară și să îi tăvălească prin iarbă și noroi. Apoi s-a încălțat și s-a dus acasă.
Pe unde ai umblat?” L-a întreabat soția
Nu te pot minți, dragă… am o aventură cu secretara. Am făcut dragoste cu ea toată după-amiaza”.
Soția îl masura cu privirea și observandu-i pantofii țipă
Minti nenorocitule! Ai fost sa joci golf!” 😀
___________
Un oltean ajunge la turci în bazar. Intră într-un magazin cu pălării și probează una dintre ele:
– Nu vă supărați, cât costă pălăria aceasta?
– 100 de dolari.
– Nu! 50…
– Nu nu, nu se poate.
Pleacă olteanul, se întoarce după două ore:
– Hai bre cât costă pălăria asta?
Turcul, văzând că face vanzare bună, lasă la preț:
– Hai că ți-o dau cu 50 de dolari.
– Nu! 25…
– Nu nu, nu se poate!
Iarăși pleacă olteanul, iarăși se întoarce după două ore, la sfârșit de program:
– Hai bre cât costă pălăria?
Turcul, văzând că a vândut aproape toată marfa:
– Nu costă nimic mă, ia-o și du-te
Soția încântată i se adresează soțului:
– N-o sa-ți vină să crezi ce norocoasă sunt! Treceam ieri dimineață pe lângă coșurile de gunoi și când văd deasupra o pereche de pantofi superbi, marimea mea! Uite-i!
– Da? Mamă, ce noroc!
Peste vreo trei zile soția iar povestește:
– Deci așa noroc nu se poate! Ieri intru în gangul de la magazin și când ma uit pe un cuier, ce sa vezi, o blană de nurcă nou-nouță!
Sotul:
– Doamne, ce noroc pe tine! Mie nu-mi merge deloc, ieri când să mă culc, am găsit sub pernă o pereche de chiloți – zic ce noroc, când colo nu erau marimea mea!