Doi ardeleni:
Mă, tu știi ce am pățit ieri?
– Ce ai pățit?
– Mergeam prin parc, când văd că se apropie o femeie tânără și
frumoasă pe o bicicletă. Când a ajuns lângă mine, a aruncat bicicleta
în tufiș și-a smulge hainele de pe ea și mi-a spus: „Ia-ți ce-ți trebuie”
– Și?! Și ce ai făcut?
– Pai… am luat bicicleta!
– Bine ai făcut, hainele nu s-ar fi potrivit.
**
Un tânăr ardelean se întoarce de la doctor.
Tatăl său il intreabă:
– Fost-ai la doctor?.
– Fost.
– Şi cumu-i?
– Bine, cum să fie.
– Bătut-ai la uşă ?
– Bătut.
– Şi cine ţi-o desch
is?
– Doamna lui.
– Şi cumu-i?
– Tânără.
– Şi ce-ai zis?
– Acasă-i domnu’ doctor?
– Şi ea ce-o zis?
– Hai, intră repede, că nu-i acasă!
Un ardelean cu soția la maternitate:
– No Marie, ce avem?
– Băiat.
– No, și cu cine seamănă?
– Degeaba-ți spun, că nu-l cunoști.
**
Ardeleanu’ merge cu fiu-su la birt…
Cere două “cinzeci” şi îşi îndeamnă fecioru’:
– No, be’!
Ăla micu’ trage o gură de tărie, se îneacă, tuşeşte zdravăn şi după ce-şi mai revine, întreabă:
– Apăi, tată, cum poţi tu be’ asta, că tare-i rea?
– Vezi, băiete… Şi mama ta crede că noi aici ne distrăm!
**
– Tu Mărie, ce o să mâncăm la cină?
– Habar n-am, mă Gheorghe, că o căzut eticheta de pă conservă!
**
Doi ardeleni stau de vorba la birtul satului:
– Ce mai faci ma, Ghio? Nu te-am mai vazut de o gramada de timp.
– Ce sa fac, ma, am fost o luna in coma.
– No, ce bine de tine … calatoresti. Io numa’n satu’ asta stau de cand ma stiu..
**
Ion se plimbă pe stradă.
Maria îl vede, deschide repede geamul şi îi strigă:
– Ioane, vino sus la mine!
– Vin când o să fii singură!
– Dar nu-i nimeni acasă.
– Nu acasă, ci pe Pământ!